Cum ar trebui sa se comporte un manager?

Astazi am asistat fara voia mea la o scena destul de bizara, cel putin pentru mine, care recunosc ca m-a pus mult pe ganduri.

Pe scurt: un amic de-al meu si-a deschis o companie de putin timp, iar astazi am fost invitat sa vad si eu „minunea” la care a muncit atat de mult.

Printre discutiile despre viitor si noua sa afacere am fost intrebat de asistenta amicului meu daca doresc sa beau ceva. I-am multumit domnisoarei respectuos pentru intentie si am specificat ca nu vreau nimic.

„SEFUL” a cerut o cafea, iar la scurt timp dupa „comanda”, domnisoara a venit cu produsul si mie mi-a adus un pahar cu apa pentru care i-am multumit frumos.

Decorul creat se sparge de ragnetul amicului meu, care i se adreseaza colegei sale in modul urmator: „Nu ti-a zis ca nu vrea nimic? Vrei sa-i dai apa cu forta?”

Jenat, incerc sa aplanez situatia si spun ca nu e nici o problema ca am primit un pahar cu apa ca oricum mi se facuse sete.

Domnisoara si mai jenata isi cere scuze ca a „indraznit” sa imi ofere apa si iese grabita din birou.

Marcat de faza il intreb: „De ce i-ai vorbit pe acel ton? Fata nu a facut nimic rau, mi-a adus apa…”

Amicul raspunde parca mai nervos ca la inceput: „Da mai da-o in …. mea, ca nu ma asculta deloc”.

Vazand ca un pahar cu apa a creat o semi furtuna, incerc sa evit subiectul si ma concentrez la discutia interesanta despre viitor.

Poate pentru voi nu s-a intamplat ceva grozav de urat, dar eu am plecat de acolo cu un gand: „Oare ce a facut fata aceea, draguta si amabila, de a meritat sa fie pocnita de mizerabilul ton?”

Ciudat este ca omul de care va vorbesc de fiecare data cand l-am intalnit a fost extrem de respectuos cu oricine, sa-l fi schimbat oare „statutul”?

Oamenii trebuie tinuti din scurt

Nu ma rabd si-l sun pe cetateanul patron sa-l intreb ce a fost cu acea reactie si-i impartasesc punctul meu de vedere.

Incepe sa imi spuna o teorie pe care mai ieri o blama si anume ca oamenii trebuiesc tinuti din scurt ca ti se urca in cap si, desigur, ca trebuie sa le fie „frica”.

Ma las pagubas in fata acestor vorbe si ma intreb: Trebuie sa fii un taran si un dobitoc ca oamenii sa te asculte?

Un manager trebuie sa fie respectat pentru munca sa

Am avut cateva ocazii sa fiu manager de personal sau de echipa in diversele joburi pe care le-am avut, dar de fiecare data am avut aceeasi deviza: oamenii se vor lua dupa mine daca muncesc cot la cot cu ei.

Nu am indraznit nici o clipa sa cred ca sunt peste ei, ca nu isi merita banii, respectul sau sa uit sa spun „te rog” sau „multumesc„.

De doi ani am in mana Smart Activity si pentru ca sunt in compania mea am putut sa fac eu propriile mele proceduri, firma mea de apartament se bazeaza pe o idee simpla: „Suntem o echipa, ne respectam, ne ajutam si culegem toti rezultatele muncii noastre. Fiecare dintre noi este foarte important si greu de inlocuit”.

Mi-am dorit mereu sa nu uit sa fiu om si sa nu uit ca fiecare coleg de-al meu este OM, nu robot.

Orice coleg de-al meu va poate confirma ca de fiecare data le cant aceeasi terorie, nu uitati sa fiti colegi, sa va ajutati si sa lucrati impreuna, fie ca esti redactor, director de vanzari sau producator video.

Am incercat mereu sa creez o atmosfera mai de familie, mai ca intre prieteni.

Da este adevarat oamenii vin la serviciu pentru bani, dar ce sa vezi…si eu tot pentru asta vin.

Imi place sa vad ca atunci cand intru pe usa se bucura si stiu ca nu urmeaza sa-i cert (ca mi-am amintit brusc ca sunt seful lor) si nu se ascund de mine sau se prefac ca muncesc, daca sunt in pauza.

Cred cu tarie ca un om care are incredere sa imi spuna ca-l deranjeaza ceva sau sa-mi reproseze ca am cerut prea mult este un om mai liber si mai fericit cu locul sau de munca.

Incerc sa le demonstrez cum se face ceva, aratandu-le practic, nu in teorie.

Merg pe ideea ca daca sunt asa de experimentat sau de „destept” si vreau sa schimb un mod de lucru, prima data il fac eu si le arat cum am facut, apoi le cer ca rezultatul sa fie aproape de ce mi-a iesit mie dar stilul sa fie al lor.

Cred cu tarie ca un manager este un alt coleg, care are responsabilitati si de care depind niste suflete, nu sclavi.

Imi place sa cred ca trebuie sa stii cate putin despre fiecare, ca atunci cand are o zi proasta sa reusesti sa-l intelegi, daca iti vezi colegul ca zace cu capul pe masa, nu trebuie sa astepti sa-ti ceara voie sa plece acasa, ci trebuie sa-l trimiti tu.

Mai cred si ca mereu este nevoie de o recompensa, chiar si pentru ritmul normal al muncii, in detrimentul „asta e treaba ta”.

Nu ai nevoie de cursuri de management sau hr ca sa stii sa gestionezi personalul, ai nevoie de mintea ta libera si trebuie mereu sa nu uiti ca in spatele unui target se afla oameni, cifrele se fac doar cu ajutorul lor si, desigur, al tau.

Un manager corporatist este un simplu cetatean care aplica proceduri

Multi blameaza corporatiile si stilul lor de lucru, dar cred ca pe de o parte exista un „Rezon” pentru care exista acele sute de proceduri.

E greu sa tii in frau 9 oameni, dapai 900 sau 9000.

Sigur ca te mananca naiba pana primesti un raspuns, pana escaladezi o problema de 10 ori cu zece departamente, dar probabil ca asa e corect.

Cred ca orice manager chiar si din corporatii trebuie sa aplice procedurile ca pentru oameni nu pentru masinarii.

In concluzie, problema cea mai mare este ca managerii uita ca lucreaza cu oameni si incep sa-i trateze ca pe sclavi sau roboti.

Nu sunt eu cel mai bun exemplu de manager, am multe de invatat, dar imi place de fiecare data cand un coleg imi arata ca am gresit, cand ma invata ce face el, cand imi explica cum ar fi mai bine si cand tragem linie suntem mai bogati, mai multumiti si mai fericiti.

Puterea este in mainile tale, managerule, tu poti sa decizi daca vrei sa vina ai tai la serviciu doar pentru bani si doar cu multa scarba.